Factoringul este un instrument financiar tot mai utilizat de companiile din Europa Centrală și de Est pentru a obține lichidități rapide și a-și menține stabilitatea financiară. România se află într-o perioadă de dezvoltare în acest domeniu, înregistrând creșteri constante, dar rămâne în urmă față de alte economii din regiune precum Polonia, Cehia sau Ungaria în ceea ce privește volumul total de operațiuni de factoring și gradul de penetrare în mediul de afaceri. Această comparație evidențiază atât potențialul de creștere al pieței românești, cât și provocările structurale care limitează adoptarea pe scară largă a acestui serviciu financiar.
La nivel european, factoringul este bine dezvoltat în țările din vest, în special în Italia, Franța, Germania și Marea Britanie. În Europa Centrală și de Est, deși evoluția este pozitivă, diferențele între state sunt încă semnificative. În timp ce Polonia are o piață matură, cu o cultură financiară solidă și numeroși furnizori de factoring, România abia în ultimii ani a început să adopte pe scară mai largă acest tip de finanțare, în special prin soluții digitale și parteneriate cu platforme fintech.
Volumul pieței și gradul de maturitate al serviciilor de factoring
În Polonia, piața de factoring este una dintre cele mai dezvoltate din regiune. În 2023, valoarea totală a facturilor finanțate a depășit 130 de miliarde de euro, cu o rată de penetrare ridicată în rândul IMM-urilor și al marilor exportatori. Acest succes se datorează atât cadrului legislativ favorabil, cât și sprijinului activ din partea instituțiilor bancare, care au integrat factoringul în pachetele lor de finanțare. De asemenea, în Polonia, educația financiară este mai avansată, ceea ce înseamnă că antreprenorii cunosc și înțeleg mai bine avantajele factoringului față de creditele clasice.
În comparație, România a înregistrat în 2023 o valoare a pieței de aproximativ 8 miliarde de euro, potrivit datelor raportate de Asociația Română de Factoring. Deși cifra este în creștere față de anii anteriori, reprezintă doar o mică parte din potențialul real al economiei locale. Numeroase firme, în special IMM-uri și microîntreprinderi, nu folosesc factoringul, fie din lipsă de informații, fie din cauza unei percepții eronate că este un serviciu costisitor sau dificil de accesat.
Ungaria și Cehia ocupă o poziție intermediară. În aceste țări, factoringul este integrat mai bine în ecosistemul financiar, fiind susținut atât de bănci cât și de jucători independenți. Totuși, România are avantajul unei piețe dinamice de fintech-uri, care vin cu soluții inovatoare, complet digitale și ușor de utilizat, ceea ce ar putea accelera adoptarea factoringului în anii următori.
Barierele culturale și legislative care afectează dezvoltarea în România
Una dintre principalele diferențe între România și alte țări din regiune este nivelul de încredere în serviciile financiare alternative. În continuare, mulți antreprenori români preferă să lucreze cu capital propriu sau să apeleze la împrumuturi bancare tradiționale, evitând factoringul din motive care țin mai mult de percepție decât de realitate. Lipsa de informare și prezența unor mituri persistente – cum că factoringul este doar pentru firme aflate în criză – frânează extinderea acestui serviciu.
Un alt factor important este lipsa unei reglementări specifice care să standardizeze activitatea de factoring. Spre deosebire de alte țări din Europa Centrală, România nu are un cadru juridic dedicat factoringului, ceea ce poate genera confuzie în rândul antreprenorilor și al clienților acestora. De asemenea, relația cu autoritățile fiscale, în special în ceea ce privește tratamentul TVA în cadrul contractelor de factoring, rămâne uneori neclară, ceea ce poate descuraja firmele de a apela la acest tip de finanțare.
În Polonia și Cehia, autoritățile publice și camerele de comerț au derulat campanii de educare și promovare a factoringului, prezentându-l ca o soluție eficientă de finanțare, nu ca o alternativă de ultimă instanță. În România, astfel de inițiative sunt rare, iar promovarea acestui serviciu se bazează în principal pe eforturile individuale ale furnizorilor privați.
Perspectivele de viitor ale factoringului în România
Chiar dacă România este momentan în urma altor țări din Europa Centrală și de Est în ceea ce privește utilizarea factoringului, tendințele sunt favorabile. Creșterea accelerată a sectorului fintech, digitalizarea serviciilor financiare și interesul investitorilor instituționali în dezvoltarea finanțării alternative sunt factori care pot transforma piața locală într-un interval relativ scurt.
Tot mai multe IMM-uri din România încep să caute soluții flexibile și rapide pentru susținerea activității, iar factoringul răspunde exact acestor nevoi. De asemenea, contextul economic actual, marcat de inflație, incertitudini geopolitice și întârzieri în lanțurile de plată, face ca accesul rapid la lichidități să devină esențial pentru supraviețuirea și dezvoltarea firmelor.
Pe termen mediu, este posibil ca România să își reducă decalajul față de liderii regionali, mai ales dacă se vor implementa măsuri de sprijin instituțional, educație financiară și reglementare clară. În paralel, firmele de factoring care pun accent pe transparență, digitalizare și parteneriate strategice vor avea un avantaj competitiv și vor contribui la profesionalizarea pieței.
În concluzie, România se află într-o poziție de tranziție în ceea ce privește factoringul, având în față atât provocări cât și oportunități. Comparativ cu Polonia sau Cehia, este încă la început de drum, dar are toate ingredientele necesare pentru a deveni un jucător important în regiune, dacă va ști să valorifice potențialul existent.